Suprarealist sau nu?

Dali pictează neîncetat între 1929 şi prima jumătate a anilor '30. Creaţiile sale din această perioadă sunt considerate primele capodopere. Două tablouri faimoase pictate în anul 1929, "Enigma dorinţei" sau "Mama mea, mama mea, mama mea" şi "Marele masturbator" reflectă anumite teme fundamentale pentru următoarele creaţii care corespund principiilor suprarealismului. 

În ambele tablouri apare chipul artistului - visător, morbid, într-un peisaj suspendat şi clar. Visele obsesive şi morbide se materializează în dorinţe erotice tulburi. În "Enigma" apare dorinţa oedipiană a mamei de a-şi inhiba şi de a-şi castra fiul, coşmar reprodus prin repetiţia "mama mea, mama mea, mama mea..." "Marele masturbator" are aceeaşi expresie "arhitecto-vizionară" datorită transfigurării sexuale a imaginii cromolitografice a unei femei care mirosea un crin. De acum înainte, Dali pictează în tablourile sale figuri simbolice în forme aluzive, care fac trimitere la dorinţa erotică, la moarte şi descompunere, ca de exemplu lăcusta putredă mâncată de furnici. 

Aceste două opere ce conţin autoportretul pictorului marchează stilul "morbid şi dur" pe care Dali îl abordează în creaţiile sale, evidenţiind proprităţile antitetice ale materiei văzute ca metaforă a impulsului sexual, morbid şi dur în acelaşi timp, simbol al morţii şi al învierii. Suprarealiştii erau fascinaţi de dorinţa de a provoca publicul. Astfel, Dali participă la realizarea celui de al doilea film al său, numit "Vârsta de aur". Acest film scandalizează publicul şi este retras de pe piaţă. Un grup de tineri extremişti de dreapta distrug sala în care a fost proiectată pelicula. Artistul oferă o explicaţie pentru acest film: ”Am vrut să prezint <> unui om care vânează iubirea prin idealuri umane josnice, patriotice și alte mecanisme mizerabile ale realității”.